DIMINEATA

29 iunie 2012, 07:00, Comentarii (0) Recomanda
DIMINEATA

M-a trezit in zori o raza de soare; imi mangaia obrazul si ma incalzea timid. Sa deschid ochii? Sa-i mai tin inchisi? Am asteptat sa vad ce se mai intampla…si am simtit din nou aceeasi mangaiere – erai tu.

Apoi, am vrut sa-mi spal fata cu apa neinceputa si am mers in gradina sa iau roua florilor. Cand picaturile au atins ochii mei…buzele mele…am simtit doar sarutarea ta. Erai tu sau erau boabele de roua?

Si mi-am plecat fruntea, ca sa pot primi binete de la iarba si de la vant. Si, in loc de fosnetul lor, am auzit soaptele tale, vocea ta calda.

Ma tot intreb de atunci: era gradina mea?...sau erai tu?

Am mai scris despre:
poezi, dimineata, speranta, rima
Comentarii Adauga un comentariu
Nu exista comentarii.
Trebuie sa fii logat pentru a putea comenta